ÎMPUTERNIC'IT, -Ă, împuterniciţi, -te, s.m. si f. Persoană autorizată a săvârsi ceva în numele altcuiva; mandatar. - V. împuternici.
Sursă : DEX'98 (16320)  - valeriu

ÎMPUTERNIC'IT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
Sursă : Sinonime (188870)  - siveco

împuternic'it s. m., pl. împuternic'iţi
Sursă : DOR (255095)  - siveco

ÎMPUTERNIC'I//T ~ţi m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredinţat un mandat; mandatar. /v. a împuternici
Sursă : NODEX (339750)  - siveco